agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 758 .



Răspunsul fratelui Lihin către prietenul său Hinil
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bezdomnai ]

2010-03-09  |     | 




Dacă tai din tine leagănul
Unor poteci arse, atunci imi lași
Imperativul unui viitor
De șanse lansate, fără plută,
Pe cozile ochilor albăstriți
De praful numărat în catastif,
Ciudat, încă îi mai las să caute
Seminții în zarva de orbiri,
Dar tocmai datorită lor ajung să întretai
Răspunsurile aprinse viilor și morților,
Căci pe ei îi cunoști, chiar mai bine decât pe tine,
Mereu se întrebă fie când se vor naște
Fie când vor muri de setea
Unei metamorfoze prea severe.

Spuneam că tripticul cuvintelor
Are nostalgia frântă de tine
Într-o baltă de zori cutreierată
De zale și de ochii albăstriți
În catastiful mucegăit de praf,
Aici trebuie să îți mulțumesc
Pentru golul din conștiința ta.

Îți sângerezi pietrele și le fărâmi
În neputințele lașe de a fi tu însuți
Acela care se frânge.
Nu ești nici atât de întreg încât
Să poți fi altfel decât cucuta
Noastră comună de a nu putea trece
Dincolo de noi.
Cum am spus, suntem mereu
Colivia propriilor lumi,
Eu visez la nimicnicia probabilului,
Iar tu cauți un schilod cătrănit
Cu obrajii cusuți peste buze
Și pielea de rumeguș.
Parcă la început avea nume în fiecare
Dintre zilele tale,( oare mai știi câte aveai ? )
Dar acum cine i-l mai cunoaște, poate doar el.....

Fratele tău Lihin, mereu alături,
Chiar dacă nu sunt la înălțimea așteptărilor tale.


P.S: Ochii mei albăstriți de praful catastifelor mucegăite
L-au găsit cândva în scorbura timpului, se numea Scop,
Acum mi-a devenit ireperabil nu are domiciliu sau gând de drum,
Doar poteci lăsate pe grumazul vânturilor....


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!