singur printre rânduri
...pentru Regina sufletului meu


viața-i doar o iluzie
când ești rege, când fluture
iubirea mai există oare?
blândă, dulce, ocrotitoare
suflete damnate se regăsesc
șoptindu-și, în sfârșit - te iubesc
minciuna nu-și mai are rostul
orgoliul nu ne mai face mofturi
dragoste cu ură și durere
tandrețe nesfârșită, cu nervi și furie
doi, doar unul, contopiți pe vecie
mișcându-se împreuna, ca într-o arie
despărțiți apoi, prin muțenie
singurătea ne învăluie
ai rămas în cele din urmă doar un fluture.

privești în urmă trist, mort și gol
amintirile dulci le retrăiești ca pe un rol
o inimă orbecăie după perechea ei
cealaltă se oferă pradă cuștii cu lei
pe jumătate înghițită murmură - mă mai vrei?
în beznă nu mai poți răspunde, ești printre Ei
te sfâșie, te rupe, te destramă
ai ajuns, suflet damnat, poză într-o ramă
iar ultimul gând ce-ți trece prin aortă
regăsirea noastră a fost prea scurtă
pierdut în întuneric, dezorientat
celălalt suflet răsuflă parcă ușurat
nu mai trebuie să răspundă
zbuciumelilor celui care a plecat în umbră.

nu există Dumnezeu, rai sau iad
doar suflete rătăcite înecându-se în vad
căutându-și perechea degeaba, în van
căci atunci când o găsesc, îi pun pe ochi un ban
nu există morminte, slujbe, despărțiri
doar suflete care au fost un moment miri
din două s-au întregit în unul
ca apoi să piară, precum fumul
iubirea e doar iluzie
te simți când rege, când fluture
fragil dând din aripile sale
zburând spre propria-i moarte
strivit de iubirea dăruită
dispărut în singurătatea ceruită.