Am un sentiment de regăsire
de mută uimire,de revelație...
parcă sufletul meu a mai trăit odată
sau doar un sentiment de deja vu.

Regăsesc forme cunoscute
sentimente confuze
ce-mi inunda creierul
într-o nesfârșită mirare...
să fie doar vis?!

Uneori am impresia
că repet la infinit
un film ce se încăpățânează
să schimbe doar actorii...

Mă întreb:de ce sa-l mai văd o dată?
Îmi răspund:pentru eternitatea lui.

Dacă macar odată aș putea fi scenarist
sau măcar regizor?!...