M-ai parasit cu sufletul, cu gandul,
Iubirea mi-ai ceruto inapoi,
Si nu mai stiu daca-mi sosise randul,
Sa plang o noapte, pentru amandoi.

Tot sper sa-mi bati la usa-n zori,
Cand visele se ravasesc pe perna,
S-ajungem iarasi simpli muritori,
Cioplind cu dalta dragostea eterna.

Te vreau, te cer din nou la departare,
Sunt toate fara rost in jur,
Respir, ca sa traiesc la intamplare,
Si lacrimile singur sa le fur.

Deschid ferestrele sa intri cand doresti,
Cu fosnetul si umbrele din noapte,
In sufletul pe care mi-l rapesti,
Si mi-l ascunzi in tipatul din soapte.

M-ai parasit ca sa-mi oferi durere,
Si te-ai ascuns in templul unui vis,
Fara sa stii, ca-n viata-s efemere,
Minunile ce singuri le-am promis.