agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-14 | |
Era o zi de-un galben auriu,
C-un cer albastru-amarui, Se zugraveau copacii intr-un verde viu Si florile zambeau cele dintai. Mergeam pe drumul meu batatorit Cantand, sarind intr-un picior, Priveam-nainte c-un zambet fericit Si ochii de sclipiri mi-erau izvor. Eram inconjurata de picaturi de ploaie Care cadeau, dar nu ma atingeau. Doar curcubeul, cu-a lui lumina binevoitoare Imi oferea culori. Cu totul ma invaluiau. Si dintr-o data simt o forta Care ma impinge ca sa cad, Sa ma lovesc de solul negru, Sa-ncerc sa scap, dar in zadar. Ma zbat sa ma ridic inapoi Dar ma obliga, strans ma tine. Pamantul se preschimba in noroi, Iar eu simt frigul cum lent intra in mine. Incerc mereu sa-mi ridic ochii spre inalt, O clipa sa mai vad lumina, Dar ea ma tintuieste locului si-mi spune: "N-ai cum sa ma invingi, n-avea tu grija!" Ce crud si ironic ma priveste... Orice miscare-ncerc sa fac Ea tot mai mult, mai tare ma striveste Si eu nu vreau, dar trebuie sa tac. Cumva o sa scap de jugul asta Caci ma mistuie si ma omoara! Mi-e dor de cant si lui de mine, Mi-e dor de linistea padurii dintr-o seara. Rabdare trebuie sa am Pentru ca forta sigur o s-o inving! Ii las doar timp sa uite Si-apoi o sa ma ridic zambind. Mai trece-o vreme-n care inot Prin noroiul ce frig imi tine, Dar reusesc sa scap de jos Si ma ridic sa trec prin lume. Pe-acelasi drum batatorit Imi plimb alene pasii Si tot mai cant si sar intr-un picior Dar zambetul meu cat e de fericit? Tot nu m-atinge ploaia Ce rece-a fost mereu. Natura doar mi-aduce alinarea Si ma-ntelege, mi-e alaturi cand mi-e greu. Acum simt dinainte forta rea Si n-o mai las sa ma doboare. Pasesc atent, pentru ca-n fata mea Se-ntinde noroiul gata sa ma inconjoare. Acum doar vantul ma insoteste Pe drumul meu batatorit. Mi-alunga febra si-mi sopteste: "Atinge, nu-i doar de privit!"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate