Ochiul tău, nufăr negru montat
în duhul beat al ploii și caii
colindând umede câmpuri de cânepă ale
spaimei, ori parcă înotând în zăpezi
cu o zambilă roșie a norocului în frunte,
acum socotește că trădarea e sângele
unei lipitori viclene pe tâmpla răbdării
când vin binecuvântate vise și flori
ale ierbii prin care încet silueta ta
amară și plină de vrajă devenea o melancolie,

oh, dulci lipitori îți mai sunt buzele
blestemate de doruri…