agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-22 | |
Timp de nouă luni,
Suntem cei mai fericiți din lume. Ne odihnim în permanență, nu mișcăm niciun mușchi dacă nu vrem. Nici nu trebuie să deschidem gura să mâncăm. Apoi, ieșim la lumină, ne dezmorțim și ne julim genunchii. Creștem. Aerul nu mai e de ajuns, Trebuie să-l împarți cu alții. Dragostea nu-i un răspuns Ne zbatem și ne batem, Alergăm după bani, Înotăm după respect, Zburăm ca să hrănim câteva guri mici. Nu plângem. Omorâm, furăm, construim, demolăm, demolăm, înălțăm, Purtăm cravate, căști de protecție, șepci, uniforme Și mirosim a ulei de motor. Mergem mai repede, mergem cel mai repede Și totuși încercăm să ajungem cât mai greu la capăt. Și toate astea le facem pentru un singur motiv. Să intrăm înapoi cu forța de unde am venit. Încercăm, încercăm, încercăm, din ce în ce mai des si și mai repede Și murim. Și pentru că bucata din noi care a ajuns acolo e prea mică O luăm de la capăt.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate