A șaptea scrisoare

Eu sunt complicată...
Tu ești complicat...
Ea..., el..., noi..., ei..., ele...

Da, suntem complicați
Și de aceea suferim
Pentru că nu ne știm
Nici pe noi înșine
Și nici pe cel de lângă noi

Ar fi trebuit să fim dotați
Cu niște cutii negre, ca la avioane
Pentru a ne înțelege mai bine
Pe noi înșine
Și pe cel de lângă noi

Când ne-am rănit sau despărțit
Cutia neagră să ne spună
Ce s-a întâmplat de fapt,
unde am greșit
dar, nu avem cutii negre în dotare
și mai greșim, din nou
și poate altcumva
greșeli ce ne distrug pe noi înșine
și pe cel de lângă noi
n-avem cutii negre
cum am putea-nțelege tot?
Pe noi înșine
Pe cel de lângă noi
Hotărât lucru: eu sunt complicat...
El..., tu...., ea..., voi..., noi suntem complicați...

Și dacă ne-am iubi???
Oricum, e complicat...