atunci când îți cade o greutate pe degete
te taie fulgerător durerea
până-n miezul inimii
și-ți vine să înduri suferința în mișcare
acum a intervenit săritul peste mese
simplu consimțit fără doctori
nu e foamea soră cu moartea pe care o detest
ascult muzica anilor 70-80
îmi desțelenesc plăcerile vechi
îmi umplu farfuria cu sunete
și gândesc pozitiv
de față cu fructele proaspete

atunci când miroase a medicamente
îmi trece prin sânge un fior
și-mi apar în ochi grăsunii de la televizor,
plec repede în grădină, fac ceva palpabil
și nimeni nu vede

trec trenurile, trec cu treaba lor
îmi umplu auzul cu șuierături
și caut, caut o bancă pe un peron
fără oameni care înfulecă mereu ceva
nu sunt, pe una doarme unul
prea obosit ca să-l trezesc
și mă strecor prin mulțimi nepăsător
ca o umbră care aleargă
pe străzi invalide până la genunchi

ajung la blocul în care locuiești tu
înalt cu ferestre acoperite
compus din cavouri zidite unul peste altul
cu miros de igrasie în betonul cenușiu

urc la tine
cu un lift pe care-l dor încheieturile
privesc în stânga, în dreapta
sun la ușa de metal
nimic deosebit, deschizi primești florile,
te bucuri, surprinsă surâzi
și mă inviți la masă
sari peste masă, îți spun
și sărută-mă de mai multe ori
fiindca peste o bucată de vreme
în mine va locui altul
mai suplu și mai iubitor
ori nu va locui nimeni