Azi mi-am dorit să vină seara, sa stau la mine-n dormitor,
Citind scrisori din tinerețe, sau răsfoind albume vechi,
Să simt cum sufletul tresare, cum mă străbate un fior,
Când mă întreb cu ce-am greșit, de toate-s astăzi neperechi.

Frumosul chip de altădată, cu părul negru, răvășit pe frunte,
M-a părăsit și s-a închis, în templul rece din fotografii,
Făcându-mă să-mi pară rău, ca lucrurile mari, păreau mărunte,
Și n-am știut că voi ajunge, să le transform în nostalgii.

Azi mi-am dorit să vină seara, să-ntreb ce s-a-ntâmplat cu noi,
De ce, când ne țineam de mânâ, păream minuni dumnezeiești?
Și-acum ând viața-i o povara, în ochii-nlăcrimați și goi
Ne-a părăsit eternitatea, prin care astăzi nu mai ești.