agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-09 | |
Vede spirite si simte,
Cum o arde, rau, fierbinte, O privire mult uitata, Dar prezenta si cuminte. Tresarii deodata brusc, Era sase dimineata, Cand se-ntoarse sa priveasca, Ochii ce ardeau in ceata. Nu o-nfiora nici gandu' La vederea cea sinistra, Dar nici plansu' dulce, Apasand fantoma trista. A venit sa-i spuna dragii Ca el n-a murit atunci Scaldat in bratele-i de moarte Pe un drum uitat de stanci. Intr-o zi de noua august, El se scurse ca prin vis, Caci dormea, saraca fata, Cand al ei tata fu ucis. Dar de-atunci ea crede strasnic, Ca tot ce-a fost si va sa fie, Nu a fost decat un vesnic, Vis ce-mi tot apare mie. Umbra tatalui, mirare, A venit ca sa-i tot spuna: " Moartea inca nu-mi e stapana." Dar de cate ori aude fata Tot din ce in ce mai tare o doare, C-a murit saracu' tata, Scoala-te! Esti fata mare!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate