Ieși în poartă, Lazăre,
au venit fecioarele,
daruri să le dai,
prin vis
ți se adună mâinile
desprinse de pe aer în abis.

Ochii până vei deschide să privești,
noi cu frică ne rugăm
sufletul și nebunia ta să fim,
și în anul care vine să trăim.

Până vei întinde brațul să arunci
darul tău
noi zacem pe pământ
în aura căzută de pe capul sfânt.