Cheamă-mă, iubite, astăzi pentru mîine
Disperarea zilei șoapta-ți să aline,
Să mai stăm aproape, pleoapă lîngă pleoapă,
Să-ți văd... să-mi vezi chipul în aceiași apă.

Să-ți simt pulsul rimei în petala florii
Ce cunună crește-n strunele viorii,
Cînd îți treci arcușul peste stropul dulce
Ce-ți atinge buza, geamătul de-mi smulge.

Lasă-te alături să nu știm de iarnă
Ce-ncercă aseară urmele să-ți cearnă
Cu o pată albă-n harta de destine,
Cînd mă-nvinse urma-ți, însă fără tine.

Roagă-te la cerul, nouri ce adună
Să ne-aștearnă patu-n miezul de furtună,
Cînd ne minte visul despre-o noapte, care
Unică-i cu soare, fără de plecare.

Pasul ți-l grăbește, cheamă-mă, iubite,
Prinde clipa noastră-n veacuri infinite,
Căci e trădătoare geana veșniciei-
Ne topim cu luna-n trilul ciocîrliei.