tristă față
altarul amintirilor

văd cum curg
din ochii tăi
izvoare gemene

sirop de zahăr
șiroaie de nectar

sub el
streașină sunt eu
adun siropul și nectarul
le transform în miere

fața ta rămâne
adânc brăzdată
de durere

mângâindu-ți fața
sec izvoarele tristeții

îmi va fi mereu sete
de lacrimile tale calde
sirop de zahăr și nectar