Viata sub pleoapa cerului, este o simpla lacrima,
Doua taceri despartite de-o nevinovata, cratima,
O stralucire de-o clipa, intr-o ruginita toamna,
Parere de rau ce mi-ai lasat, stimata doamna.

Viata mea, un curcubeu grabit, spre alte ploi,
Cand toate nu mai sunt si se impart la doi,
O umbra-mbracata cu rochie alba in ronduri de flori,
Suras fara farmec, fara emotii, fara culori.

Am gazduit-o-n trupul meu,pana-ntr-o zi cand a plecat,
Mi-a inchis ochii ca-ntr-o poveste si m-a uitat,
Si nu mai stiu care suflet, atunci m-a durut,
Pentru ca se facuse noapte si trecusem in necunoscut.