Iubita mea a plecat tren de vers
la mare.
Acolo și-a amintit de suflet
zburând îndărăt pe cale ferată
de versuri-lumină:
puișor de lebădă neagră
cu pene albastre,
să nu cheltui cuvinte
pe fluturi,
să ai grijă de cloșca
cu puii de bronz
și de Lăbuș
să nu sară gardul în viitor
peste vreo noapte blondă…

S-ar putea să aibă dreptate
și dansez
dansul lebedei lent…