rătăcim fără urmă
într-o seară albastră…
c-un semn ostenit
copacii ne-arată doar cerul…

seara e vie…
și alungită vibrează
pe scări de albastră lumină…

trepte suie
trepte coboară…

unde-am ajuns?
și spre unde mergem?
seara vibrează
vie petală rănită de fluturi…

scări de lumină
și scări de-ntuneric
ne-mbie fără răspuns…

iubito tu știi?
seara asta pare că ascunde
grădina lunii iubito
grădina lunii…
cu flori înflorind
noapte de noapte…
cu boboci de miresme
îmbracă florile luna…

în ceruri luna
se-nchipuie lebădă…

unde suntem?
dar spre unde mergem?
c-un semn ostenit
copacii ne-arată doar cerul…