agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-04 | |
Ceva despre prostituție națională
De când Moldova-n chin se zbate Și tîrgu-i plin de maidanezi, Mai multe fete deocheate Se duc la turci, și la francezi... Duioase fete de la țară Cu care-odată ne mîndream, Se duc buluc peste hotară Făr-de rușine de-acest neam! „De vină sunteți voi, bărbații! – Așa ne-acuză, ne răspund ! Și se tot duc, se duc la alții Să vîndă dorul și-a lor fund... E rai acolo-n Europa, Ori prin Americi, Arcanzas... Își vinde cinstea Penelopa, Părinți și frați își vinde azi! Rodica, Lina, Mariana Deprind cel grai englez pe viu, Știu greaca și italiana Și limba patului o știu! Avut-am chiar și-o deputată Silabele-i sunau mieroase – Ca s-o alegem înc-odată... Ne promitea viață frumoasă! Se-nfășura cu tricolorul, Credea că-i e pe veci mandatul Dar ne-a dat tifla, cu piciorul Acum la Montreal i-i statul. Trimite de-acolo bezele Și viitorul ne ghicește: Și bune să răbdăm, și rele, Căci Dumnezeu ne ocrotește. O altă ex-deputățică Care-a urlat lîngă altare Handicapată, sărmănică Acum plecată-i în Germanii... ... Ea, „slugă la popor” acasă – Departe -- a ajuns chiar slugă, De țară, mamă nu-i mai pasă Cînd are gură și-are... pungă! Le vom vedea întoarse-acasă Din dulce—ai,neagra-i străinie, Le vom primi de trădătoare De la Canada, din Nemție? Căci măzilite-n zile grele Visa-vor iarăși parlamentul Păcatul mare-aici să-l spele Și să-și declare sentimentul... Știm prostituția-i o speță De mii de ani legiferată – La mama dracului iubirea De țară, mamă și de tată! La noi durerea este-n floare, Ne-ajunge pîn-la os cuțitul, Tristețea capăt nu mai are De parcă ne-ar veghea sfîrșitul... Purtăm povara existenței Și mai sperăm c-o fi dreptate, Și mai dăm viselor binețe Cînd negrul corb la ușă bate! Dar voi, acele-n zări plecate Cerșind pe stradă viitorul De țară-n veci veți fi uitate Chiar azi vă blestemă poporul. L-avem pe Dumnezeu acasă, Lumina plaiului răsare Numai speranța pare arsă Și visul undeva --- dispare...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate