În Dumnezeu zboară stoluri de ceruri
Și noaptea tot fuge de lumină.
Creația se ridcă ca praful
De prin ulițele copilăriei.

În Dumnezeu colindă idei răsucindu-se
Și aleargă stele, iar gândul
Nu se poate ține de ele.
În vise și nu ne putem imagina
Focul cu care ard.

În Dumnezeu se prefac timpurile în clipe
Și secundele în eternitate.
Cerul Îi este scaun, iar pământul
Așternutul picioarelor Lui.

În Dumnezeu pîinea și vinul se coace
A carne vie și sânge,
Ca tu să-L primești din potir
Cum cerul a-L cuprinde nu poate.