Am privit prin umbra sufletului meu pe o lacrimă
Și am văzut fericirea,
Ascunsă, stinsă, departe de existența mea reală
Intactă, prăfuită și deloc uitată.

Dumnezeii de duminică trăiesc în copacul uitării
Răscolind albume în alb si negru
Cu mine, cu tine, cu noi...

...

Am ras la sedinta de guvern
Plângând în mine și-n afara mea,
De grotescul vieții trăite-n pustiu
Departe de expoziția cu colaje.

Aș vrea să plutesc peste prăpăstii adânci
Să înot alături de peștii mari,
Să zâmbesc, să râd, să văd
Ascuns în cărțile mele de pe raft,
Pe oameni să-i preschimb în stele
Eterne, luminoase, infinite....