Ti-am iubit cuvintele, ti-am iubit pasii, lacrima ti-am iubit
Si te-am asteptat intotdeauna cuminte, in coltul meu de lume
In universul acesta sarac sperantele mele incet au murit
Inainte ca tu sa revii, inainte ca eu sa le pot da un nume.

As fi vrut sa fiu fericit, uneori iarba se ofileste-n padure,
Si scurt a fost drumul in doi, ne-am iubit pana la despartire,
Tu mi-ai ascuns, ca din inalturi, cineva va veni sa te fure,
Fara sa stiu cat de trist, va fi acest inceput de nemurire.

Ochii tai lacrimeaza sub pleoapele mele, stropi alb-argintii,
Te-am cules din imagini si te-am renascut fiinta in mine,
Zbor printre stele, doua umbre rotindu-se prin vechi galaxii,
Atat de singure, nestiind, urmatorul suspin cui va apartine.