agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5117 .



Jarul
poezie [ ]
din Alcooluri

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Guillaume_APOLLINAIRE ]

2010-05-23  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



Lui Paul-Napoléon Roinard


În nobil foc am aruncat
Cum îl ador și îl transport
Mâini vii și chiar un răposat
Acest Trecut și hârci de mort
Ascult văpaia de-al tău sfat

Galopul brusc de stele-n cale
Fiind doar ce va deveni
Peste centauri se prăvale
Crunt nechezând în herghelii
Și peste plângeri vegetale

Pe unde-s capetele-mi oare
Și-al tinereții-mi Zeu hoinar
Iubirea s-a prostit prea tare
Renască flacăra din jur
Gol sufletul îmi stă în soare

Pe câmp cresc flăcări fără teamă
Ne-atârnă inima-n lămâi
Tăiate țeste ce m-aclamă
Și-aștri ce-au sângerat întâi
Tot țeste de femei se cheamă

E fluviu prins de-oraș cu ace
Și te fixează ca veșmânt
La amfionul blând ce-ți place
Tu rabzi încântătorul cânt
Ce face pietrele să joace

*

Ard în jarul cu-adorabilă arșiță
Și mâinile credincioșilor din nou mă aruncă-n el multiplu fără număr
Membrele mijlociților ard lângă mine
Țineți departe de jar osemintele
Sunt în stare pentru vecie să întrețin focul despre desfătările mele
Și păsările apară cu-aripa lor fața-mi și soarele

O! Memorie Câte seminții ce decad
Tindaride cu năpârcile-n flăcări ale fericirii mele
Și șerpii sunt oare doar gâturi de lebede
Nemuritoarele ce cântărețe n-au fost
Iată viața mea re-nnoită
Mari vapoare tot trec și iar trec
Mâinile încă o dată-n Ocean mi le-nmoi

Iată pachebotul și viața mea re-nnoită
Flăcările ei sunt imense
Comun nu mai este nimic între mine
Și cei ce se tem de arsuri

*

Din înălțimi de unde tot cugetă lumina
Grădini rotind mai nalte decât mobilul aer
Coboară viitorul mascat arzând prin ceruri

Stăm așteptându-ți bunul tău plac prietenă

Abia pot să contemplu divină mascarada

Când va să se-albăstrească pe zare Dezirada

De atmosfera noastră mai sus se vede-un teatru
Zidit fără unealtă de viermele Zamir
Și soarele revine să însorească piețele
Unei cetăți marine ivite-n contra-munte
Zăceau pe-acoperișuri columbe ostenite

Turma de sfincși se-ntoarce din nou în sfingerie
Cu pași mărunți Pe viață cântul păstorului să-l știe
Acolo sus e teatrul clădit din foc solid
Ca astrele ce hrană sunt pentru vastul vid
Și iată acest spectacol
Și pentru totdeauna fotoliu-n el mă ține
Cu cap genunchi și coate zadarnicul pentacol
Ca frunzele crescut-au văpăile pe mine

Actori lipsiți de suflet o bestii noi și clare
Ei dau atâtor oameni domesticiți porunci
Pământ
O Zdrențuit cârpitul de fluviile-adânci

Aș vrea stând zi și noapte mereu în sfingerie
Să știu ca sfincșii-n fine aici să mă doboare


(traducere de Mihail Nemeș)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!