simțim că nu mai putem înainta
ne pierdem echilibrul așteptărilor visate
iar întrebările retorice ne râd în nas
cu fiecare pas descălțat de idealuri cumsecade
o altfel de sinucidere

ne sună în timpane un plagiat din nerușinarea machiată
cu cerneală neagră într-un colț de viață
se bulucesc netrebnicii s-o cosească
ca pe-o otavă într-un cat de iesle
un cal de rasă

nechează prudent fără dinți și pinteni
și pleacă șchiopătând în lumea largă
să pască iarbă împrumutată de noi
la birtul de la colț de stradă
de unul-doi

căluții tineri vor plăti prin sluj
iar hamul greu pe gât o rană va lăsa
și-n drumul lung zărit-au mereu
înc-o potcoavă ruginită
a unui cal de rasă.