Aprindem în fiecare focul și-i frig
ard simțurile precum gazul cu flacără gălbue
tot ce arde-n noi ne purifică, se aruncă cenușa,
altfel ne-ar umple de mâzgă alunecoasă,
încă o situație de trecut cu gura.
Ne învrăjbim în iubire ca negustorii de carne crudă
gata să o arunce în celălalt

N-am timp, n-am răbdare nici înțelegere
numai o dorință doldora de impuls
în care punem la lucru animalul interior.
Ard de sete și de călduri, visez insule exotice, luxuriante
mă scald îm mari de corali cu apa limpede și nisip de aur
doar tu mă trezești îmi dai un trăscău rece
un sărut amărui înainte și plini de realitate
ne așezăm la masă.
Suntem cuprinși de continua ardere
ne uscăm ca vrejii de cartof,
de nu mai știe omul de unde să-i scoată.
Ne aplecam ca doua arcade unul spre celalalt
și nimeni nu mai trece printre noi
numai vântul cu miros din tinerețe.
Ne vom îndrepta în final
ca stâlpii unei porți care face trecerea
dincolo de lume.