cade ploaia în șiruri bete de zero și unu
nu am umbrelă, dar o voi desena .

vântul iși flutură agitat batistele
îmbrăcând casual străzile tocite
sub pași.

undeva , un tunet se pierde hodorogind butoiul
tomnaticelor amoruri .

dacă iarna s-ar grăbi , m-aș cufunda bezmetic în moalea-i nonculoare uitând că lumea are contur.
dacă apa s-ar concretiza solid , mi-aș face din țurțuri săgeți pentru inimile oamenilor de zăpada.
aș lăsa noaptea cu albastrele-i pensule să-mi deseneze dintr-o singură mișcare de penel infinitul de jos in sus.
și aș vrea să imi criogenez fericirea pentru incă 4 anotimpuri...

dar e doar un vis .
un vis ,
doar
unul .