Vin călăreții pe cai înspumați.
Dorm șerpii în iarba uscată.
Vin liliecii orbi, întunecați.
Roua plînge pe frunza plecată.

Cerul se apleacă sub raza de soare.
Gândul cel bun e păstrat la răcoare.
Focul din mine se aprinde mai tare.
Valul din mare devine mai mare.

Singur rămîn în zorii de zii.
Taina din mine e piatra cea vie.
În care clipa mă lă să pot iubii.
Vântul cel negru din mare învie.

Calc fericit peste întinsele ape.
Caii cei albi vin să se adape.
Peștii se vorbesc ca să scape.
De moartea ce stă prea aproape.

Cîntă marea cu talazurile ei.
Vantul se adună în pumnul de aur.
Soarta mea se înfige în scîntei.
Când tai cap după cap la balaur.