Ceainăria Serendipity București
4 – 18 iunie 2010


Expozanți (în ordine alfabetică):


Corneliu Traian Atanasiu
Livia Ciupav
Loredana Florentina Dănilă
Ioana Dinescu
Dan Doman
Manuela Dragomirescu
Dan Norea


Vernisajul expoziției va avea loc vineri 4 iunie, ora 18 la

Ceainăria Serendipity

Bucuresti, Str. Dumbrava Rosie nr. 12










Prima expoziție fotohaiku de grup din România

Prezentare de Ioana Dinescu


Într-o lume frământată de probleme mari, în care viața cotidiană pare să însemne doar un șir nesfârșit de griji și tensiuni, a înțelege și a scrie haiku-uri poate însemna evadarea pe insula din centrul universului interior, acea loc secret al propriului Eden, din care nimeni și nimic nu ne poate alunga.

Ca să poți gândi un haiku trebuie să te oprești din alergat, să-ți concentrezi atenția asupra detaliului și să intri în dialog cu lucrurile așa zis mărunte ale vieții. Haiku-ul este, dincolo de lirică, o stare meditativă, o schimbare de perspectivă și de percepție.

Alăturarea unei imagini textului unui haiku se numește în tradiția niponă haiga. În combinația clasică culturii japoneze, această imagine reprezintă o grafică, desen sau pictură, iar autorul ei poate fi același sau nu cu cel ai haiku-ului pe care-l însoțește.

Combinația haiku - fotografie este evident de sorginte modernă și vestică. Personal, ezit să numesc haiga ilustrarea unui haiku printr-o fotografie, preferând termenul, corect și exact, de fotohaiku. Rostul fotografiei în relație cu textul va rămâne, însă, același cu cel al graficii clasice dintr-o haiga. Imaginea, fie ea fotografie sau grafică, nu ilustrează simplu versurile, repetând cuminte cele spuse de poet. Dimpotrivă, ea reprezintă un comentariu inedit al haiku-ului, o altă cale ce duce, cu mijloace proprii, în aceeași direcție.

Aplicând și asupra fotohaiku-ului ceea ce explică R. H. Blyth descriind haiga-ua, și anume că aceasta ar fi o „artă a imperfecțiunii”, putem spune că fotografia, la fel ca grafica dintr-o haiga, nu vrea să sugereze în mod special „multul” prin „puțin”, ci mai degrabă să accentueze ceea ce este important din punct de vedere al mesajului conținut în haiku. Altfel spus: imaginea dorește să reliefeze ceea ce este de obicei trecut cu vederea în percepția cotidiană, „normală” a obiectului. Ea deschide o perspectivă inedită, dezvăluie o parte ascunsă a realității pe lângă care trecem în fiecare zi privind-o, dar nevăzând-o.

Ideea acestei expoziții s-a născut în momentul în care am observat că a „compune” un haiku mă obligă să intru în aceeași stare de grație ca atunci când privesc o fotografie „cu tâlc”. Tot căutând fotografii, am realizat că doar unele – puține – au acea „carismă” care te obligă să stai și să le privești îndelung, și care declanșează – asemenea unui haiku reușit – un declic interior, similar jocului cognitiv cu paradoxul sau cu un simbol consistent. La fel cum un pastel, oricât ar fi de reușit, nu reprezintă un haiku, tot așa nu orice poză „frumoasă”, oricât ar fi ea de colorată sau lucrată din punct de vedere tehnic, nu reprezintă acea imagine capabilă să se alăture unui haiku.

Atât selecția participanților pentru această expoziție, cât și cea a poemelor este una subiectivă, pe care mi-o asum în totalitate. Am invitat să participe la acest proiect colegi într-ale haiku-ului ale căror poeme mi-au plăcut în mod deosebit. Atât la poemele mele cât și la ale lor am încercat (și sper să fi și reușit) să găsesc fotografii care să aibă aceeași forță de sugestie ca și versurile pe care le ilustrează. Am căutat fotografii care spun o „poveste” complementară cu cea a haiku-ului, și care se dezvăluie privitorului abia când acesta are răbdarea de a se apropia meditativ de ele. Am dorit să fie în primul rând imagini care intrigă și dau de gândit.

Singura excepție o constituie Dan Doman, care și-a ilustrat cu poze proprii toate cele 3 poeme. De asemenea, „dovleacul” de la unul din poemele Liviei Ciupav mi-a fost trimis de către autoare. Celelalte fotografii provin sau din arhiva proprie, sau de pe diverse site-uri free de pe net, și au fost prelucrate și transformate în așa fel încât să corespundă nevoilor respective ale colajului.

Participanții la acest proiect, care –sper - nu este decât începutul unui șir de alte proiecte asemănătoare, sunt următorii: Dan Doman, Dan Norea, Livia Ciupav, Manuela Dragomirescu, Loredana Florentina Dănilă, Corneliu Traian Atanasiu, Ioana Dinescu.

Îmi puteți scrie pe adresa: [email protected]