Rănile mele cred în mine,
mă cred pe mine - tot,
adânci și multe, puștance, adulte,
dar eu nu cred în ele,
eu nu le cred lor,
eu abia le-aștept vindecarea,
abia aștept să treacă.

Niciuna măcar stea căzătoare
și făr'de urmă pieire,
mie îmi spun despre mine
fiecare în parte, amănunțit,
flacără-n spic mă luminează
văzului orb de mine,
ochilor mei
de mine orbi.

Nici uituceală - păstrare-s
de scrisuri apăsat vii,
cerneală de umbră, vineție spre tandru:
cu mine adunat creștet
orbului ce-l cheamă pe nume din mine,
ochi în ochi cu toate odată,
ochi în ochi cu fiecare în parte,
ochii mei aburesc încordare,
orbul din mine văz aburește.

Față neștiută ca și a lunii
(fără de riduri)
de fața orbului se-alipește.

Toate odată și fiecare în parte
scrisul în abur și-l spală,
până-n rărunchi mă scrutează rănile mele.

Eu uit de ele,
uit de toate și de fiecare în parte
silabisindu-mă.