zîmbește ca o gură oranj garnisită
cu dinți negri lucioși și mărunți
raze îi coc ferme obrazul
moarate catifele fermentate-n miere
pepenele ar cînta glorios
un imn scîrțîit către soare
marșul se-mpiedică-n silabele
înșirate pe claviatura gurii
ca niște apode pudrate cu polen
și cărnurile-i zemuiesc dulci
o picătură de nectar auriu
îți rămîne suspendată pe bărbie
o culeg cu limba mea esperanto
și-ngîn timid cu accente baritonale
can-ta-lup Chantal chante-loup
o incantație naivă împotriva
vîrcolacului presimțit vesperal
prin livadă viespile atacă în escadrile
galaxia cireșelor coapte
înțelegi eremită credulă
că lascivitatea vine din cerul gurii
ca după o zi de secetă
după ce ai cules pupilele cîmpul de maci
și bei răcoarea din receptaculul florii
umbra unei file din dicționar leneș întoarse
alungă muștele verzi de mătase
lîngă șarpele de argint
mușcîndu-și coada pe-ncheietura mîinii tale
o piersică cu obrazul mușcat
în carnea parfumată regăsesc ca o acoladă
aceeași amprentă delicată din umărul tău bronzat
dar nu am ce face
în orele toropite ale după-amiezii
picurăm amîndoi milimetric tandrețea
acele orologiului se-afundă-n plictis
ca-n aripile unei molii moi și hieratice