TRUPUL TÃU

trupul tău plin de foc si zăpadă
se-aduna ca edera-n zid,
cuvintele, susur de gânduri,
se pierd într-un zâmbet arid.
plin de bucurii pătimașe,
te chem, m-adun și te strâng
din cenușă și ceață
nu știu, să râd sau să plâng
de-atâta amar și dulceață.
numele tău pe cerul de vară
e-o dulce povară,
aprinde sidef și lumină
în ziua senină
când trupul de marmoră-ncinsă
cade povară,
ființă rară,
trecănd prin nopțile mele
atât de singure și rebele.

surpriză înaripată în vise,
și-o frenezie bolnavă,
mă cheamă-n edenuri închise
cântate în muzici de slavă.
se golește timpul în mine,
ca-ntr-o clepsidră bolnavă de dor,
simt că mă mușcă jivine
și-n mine cuvintele mor.


cerul de vară duce numele tău,
în flăcări și fum,
doar părul mai are aceeași culoare
și-același parfum.
noaptea scaldă țărmuri de vise
în suflet- izvor,
am îngropat inelul la poale de codru
și, visele
care nu mor,
pe tine te vor....

17 iunie 2010