agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-21 | |
Zori și Asfințit
Lumina ce apare la orizontul vieții ne este călăuză, în timp, către apus. În tinerețea noastră ne place asfințitul și cerul plin de stele, când Luna este sus. Iubim și neagra noapte cu cerul plin de nori, Soare avem în suflet când roua cade-n zori. Privim la orizont cum astrul se-nalță, incandescent și mândru, să fie cât mai sus. Săgeți fierbinți trimite, ne luminează calea, celesta lui trăsură ne poartă spre apus. În suflet purtăm doruri, și ne creștem copiii cu demnitate-n suflet și dragoste-n priviri. Dorim să-i înțelegem, le arătăm cărarea, le dăruim din inimi eternele iubiri. Fany Și-a cusut zestrea pe pânza de păianjen, ca-n povești, Îngânând cântece tandre, și punând flori la ferești. Dar i-a fost furată toată, tot ce poți s-agonisești Tata însă a consolat-o, c-o iubea cum nu gândești. Și-au făcut rostul împreună, au făcut o casă. Ca să aibă copilașii ce-i mai bun la masă Au sădit pomi fructiferi, vie, flori frumoase, Au avut cățel în curte și pisică-n casă. Ochi vioi de căprioară, părul negru mătăsos, Fața-i este luminată de un zâmbet radios. Sprintenă și mlădioasă e măicuța mea Pe toți trei mult ne iubește și ne îngrijește. Astăzi Fany a pregătit feluri de bucate Asortate cu bun gust și cu vin udate. Multe fructe, înghețată, chiar și o cafea Pentru tata, că ii place să o bea cu ea. După masă fiecare își vede de treaba lui. Mama deretică-n casă, dar cu gândul e hai-hui. Oare la ce se gândește mama mea frumoasă, Poate la soțul iubit care nu-i acasă? Pe nepoate le-au iubit, că noi, fiecare, Câte-o floare am sădit în gradina mare. Când gătesc pentru ai mei, mă gândesc că toate Astăzi sunt doar amintiri, vii și minunate. Vasile Vasile bucovinean de-a lui obârșie, Cu ochii verzi ca de jad, plin de bonomie. E isteț și chiar plăcut într-o conversație Uneori frumoasa-i gură bătea câmpii cu grație. La un bal de ofițeri, o-ntâlni pe Fany Și-pe loc o îndrăgi, c-așa-s băietanii. N-ar fi vrut s-o piardă el pe cenușăreasă Ce regina balului fusese aleasă. N-a durat prea mult Vasile să se hotărască Și în sat o nuntă mare să se pregătească. Hore, sârbe săltărețe, mirii au dansat un vals, Vinu-n rubinii cascade veselindu-i pe nuntași. Unii îi priveau cu pică, tot succesul repurtat Ce? Ea nu putea s-aleagă dintre ei, un alt bărbat? Fany l-a ales pe el, chiar de nu era bogat Că i-l adusese soarta, chiar la Coslugea în sat. În Ardeal, chiar la Joseni au plecat în vară, Fără nici un mic regret, dragoste de țară. Munții i-au primit cu drag și i-au ocrotit De seceta care-n țară atunci a venit. Și de-atunci până la moarte au fost împreună, Au avut copii, nepoate și o viață bună. Le-au văzut crescând pe ele, ca salcâmii înfloriți... Ce puteau să-și mai dorească ca să fie fericiți? Lei sub semnul soarelui S-a născut Ea - o leoaică – chiar la polul frigului Mariana o numiră ca revista timpului. A venit pe lume mică, cât o lingură din lemn, Nu știau de-o să trăiască, așteptau cu toți un semn. Apăru Costea zis Hogea – bunic hâtru, sănătos, Și a luat-o să o crească ca pe un miel Merinos. Zi și noapte împreună cei doi oile păzeau, Laptele în unt, smântană, caș și branză transformau. Pe zi ce trecea leoaica se-ntrema, se rotunjea Ajunsese să-i întreacă pe cei de-o vârstă cu ea. Îi cânta seara din fluier, ea râdea sau se-ntrista pentru „Ciobanașul care își pierduse turma sa”. Uneori la potcovar se adunau bătrânii, Timp în care povesteau cum trăiau românii. Caii ei și-i potcoveau, ea privea uimită La cleștele ce-ndoia potcoava-nroșită . Și-ntr-o bună zi din curte pe sub poartă a ieșit S-a dus să vadă copiii ce-n vecini i-a auzit. De atunci la grădiniță, zi de zi s-a tot jucat Cu băieți și cu fetițe – ce timp minunat... Și leoaica-n Dobrogea a crescut sub Soare Alergând pe plajă și plonjând în mare. Într-o zi de Soare plină s-a născut un băiețel: Este un leuț pe cinste și-l cheamă Mircel. Zoo-parc e casa noastră în ea cresc doi lei O mămică și un tată au grijă de ei. Părinții îi ocrotesc, îi cresc și îi îngrijesc Ca și ei în viitor să aibă copiii lor. Se pare c-au reușit, așa este-n viață, Soarele răsare-n zori, dar dispare-n ceață. Leii sunt acum maturi însă uneori, Se mai hârjonesc sub Soare că e semnul lor. Claca În casa bunicilor va fi clacă mare, bunica se pregătește ca de sărbătoare. Mă trezește si mă smulge din a mele vise Cu figura-i luminoasă, parcă nu dormise. Cozile bunicii poartă salbele cu cocoșei ce scot clinchete discrete sub basmaua ei. Și miroase tare bine a izmă si busuioc sau poate a iasomie că-i poartă noroc. Eu ma uit în ochii ei cu unde albastre, și gândesc că este zâna fericirii noastre. Fugi nepotă și-i anunță pe vecinii mei că-i așteaptă Costea iară, la clacă diseară. Buna coace acum pe vatră plăcintele dobrogene, scoate vinul și îl pune în urcioare, la răcoare... Ea mai scoate din firide nuci, caise și stafide; ziua trece-n zbor și seara s-adună vecinii... Caiere de lână albă prinse-n furci, parcă îmbie fusul firul să îl toarcă în spirale de magie. Bărbatii curăță harnici porumbul de pe știuleți și mai trag cate o dușcă devenind mai vorbăreți. Costea le cântă din fluier și unii mai șugubeți vor să-i sperie c-o mască jucând umbre pe pereți. Multe lămpi și felinare noaptea luminează pană târziu - către ziuă - când munca-ncetează. Bunicii sunt fericiți fiindcă treabă bună au făcut ai lor vecini la clacă împreună. Au muncit și s-au distrat și plăcinte au mâncat, vinul i-a înveselit au cântat și-au dănțuit... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate