agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-22 | |
Imensul în absolut duce lipsă-n măsură
Căci nu timp și nici spațiu nu îi sunt etalon. Suntem duși în neant, unicate-n natură Clipa-i clip de-un scenariu, o fărâmă din tom. Tot ce-i timp de trăire e la fel doar odată, Nu sunt copii de fapte, ori de stat, inerții. Fiecare moment e o secundă plecată Și noi naștem doar noi pe ai noștrii copii. Aventura din timp este film unicat, Niciun cadru, paiațe, nu-s aceleași mereu. Ce-i trecut, pe vecie în uitare-i plecat Precum cal ce nu poate a se întoarce-n fuleu. Repetarea-i himeră, un eres în credință, Fostul nu se reia, tot ce treci este nou Nu contează de-i un bun, de-i un rău, sau de-i ființă. Orice lucru-i la rându-îi figurant sau erou. Amănuntul, detaliul, tot se schimbă perpetuu Poza vieții instant o petrecem o dată Chiar de pururi frumoși v-ați pierdut în contemplu Deveniți implacabil... azi copil mâine tată. Credem filele vieții zi de-a valma egale Luăm în lene știutul ăl puțin cel cunoaștem. Zi de zi în oglinzi suntem copii mintale Bucuroși revederii. Suntem tot cum ne naștem ? Ce păcat cum naivi credem pururea viața, Nu dăm merit la clipe, nano timp neștiut, Tot ne credem aceeași, neschimbată paiața Bănuind reparare-n viitor... de trecut. Dar nimic nu-i la fel ce-a fost timp și făcut, Nici Pământ nu rotește identic... mașină, Galaxiile, Soare, mai departe se duc... Molecule în mixer... infinit se combină. Prețuim oare fulger ce se îndreaptă niciunde ? Existențe finite ignorând că sfârșesc Amintiri de prezent ce devin în secunde Un trecut cu sens unic, viitor strămoșesc ? Trecătorii fotoni de ambiții iuțiți Din înaltul de negru unde raza a început Rugă întoarceți la sfinții desemnați că-i iubiți Să vă dea Creatorul încă un timp de pierdut. Căci de nu ne schimbăm, componenți cognitivi Să dăm totul odată, cert știind nereluarea, Vom sfârși incompleți, muritori inventivi De fărâme de timp ce-și așteaptă plecarea ! 02..05.2010
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate