agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-25 | |
Pășeam agale- în iulie de foc-
Cu soarele în explozie de atom. Și mă gândeam; ce mic sunt, deși-s om... Mai mic, decât un câine, hârjonind de joc. Cu creierul- fierbinte de amintiri- Găseam că sunt total în handicap. Uitat pe aici, de lume... de nu încap; N-am loc, nici cum cel câine, printre firi. Căci limba nu servește la nimic, Chiar de vorbești, căci nimeni nu ascultă. Nici nu mai știu, ori lumea-i foarte multă ? Ori spațiul, ce mi-l cer, devine mic ? Nici nu mai pot să-mi stăpânesc, în piept, Dorințele nebune- câștigate... Ce-am învățat, mulți ani, când făceam carte... Și mulți apoi, gândindu-mă deștept... Și poate sunt, c-am trecut milioane... De întâmplări- ce tot planificam. Și niciodată, țel, nu reușeam, Ci un produs... a sute de persoane. Nu știu de fel, cum, leul din savană, E programat, mai bine de cât mine !? Să fie rege, de când timpul ține... Și timp, nu irosește de pomană ! Nu sunt nici cum furnica fără creier, Ce poate face totul, fără minte. Ce știința... îmi povestește ? Se dezminte ! Nici ca să cânt, nu știu, precum un greier. N-am nici talent, sau poate, n-am curajul Cuvântul ac să-l fac- când mă susțin... Cum scorpionul varsă prin venin Dorința de-a învinge- nu sclavajul. Abil, ca șarpele să pot să mă strecor, Prin apă să înot- ca prin nisip... Nu-s efilat, iar membre- de-am primit; Târâș mă mișc, nici pom nu urc ușor. Și chiar cu sticle de dublez vederea, Și aripi de metal mă poartă în zbor... Nu pot plana, în picaj, precum cocor, Și nici distinge, chinul, sau plăcerea. Și chiar muncind, nebun, până a piere, Ca să adun rezerve, să fiu bine... Eu, mulți de-aș fi, mai mulți decât albine; Tot nu aș umple univers... de miere. Iar dacă aș fi Chanel, Armani... toți, Cu averi imense și laboratoare; N-am cum s-ating esențele de floare, De la magnolii, ori tulipa de doi coți. Chiar galaxie, de buchet, de-aș da în dar, Eu dragoste nu pot, să răspândesc; Așa cum Panda- simbol chinezesc- Inimi înmoaie... în spectrul planetar. Atunci, ce sunt, de ce susțin că-s primul ? Căci nu pot depăși, nici un- nici unde ?!... Dar mintea, caldă, din străfund răspunde; Doar suflet... ce-ai primit în dar... el e divinul. 17.05.2010
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate