agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-30 | |
sunt atâția plămâni în visele mele
stau deasupra ca niște nori ca niște căței de jucărie cărora le-au ieșit afară mațele de pluș în jur se ridică mereu o tornadă mă simt ca într-un deja-vu același om desenat de un copil pe o planșă mare pe care a lipit frunze adunate din parc cu mâinile părinților dar toate acestea durează până vine ea și mă sărută pe frunte (ea zice despre ea că frige de atâta rece regina de gheață a întinderilor fierbinți fiecare gest tandru trebuie să aibe o semnificație profană deci îmi spune că nu mă sărută pe frunte că ea doar bea apă din fântână sau dresează un cal depinde dacă se vede luna) după asta mă trezesc găsesc soarele pe cer de parcă nici nu ar fi apus pe masă o foaie cu un poem pe care l-am scris în somn îl citesc mult timp încât mă întreb cum de ce nu se întunecă afară este despre viața ei din perioada prenatală în care se juca pe la tâmplele mamei despre perioadele din viață în care a intrat în fața la primit lacrimi lacrimi pline de lighioane apoi poezia vorbește despre mine despre ursitoarele care îmi coseau trupul de trupul mamei cu ace lungi de perioadele în care suferind din dragoste îmi venea să îmi vomit inima să arăt lumii cât e de urâtă să nu se mai uite la filme siropoase să vină lângă mine cu o lingură de lemn poemul se închide cu /a fost odată/ chiar așa se închide ceea ce mă revoltă asta înseamnă să mai dorm și diseară dar totul totul este o ruletă rusească mâna deja îm transpiră pe mânerul pistolului mă privesc în oglinda din palmă dar nu văd nici un chip atunci mă trezesc de-a binelea confund pentru câteva clipe cănile de pe masă cu pietrele de la stonehenge gândul la ea îmi vine cuminte ca un animal de casă așteptând să îi dau de mâncare și tot așa
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate