aceste ceruri te știu
sunt părinții simbiozei noastre perfecte
mi te scuipă voios în gură
să-mi hrănești rădăcinile zdrobite de arșița verii

ai trei stări
îmi faci bine când curgi prin mine
când împietrești în brațele mele
apoi îmi scapi printre degete și nu-mi rămâne decât să aștept
alți nori grași

de furtună


ce frumos dorm crengile cu frunzele lor
crețe modelând o formă de craniu îndrăgostit

natura se împacă bine cu bucata mea de carne
corpul meu e o grădină în care cresc fire de păr
negre ca abanosul
unghii cu care zgâriu momentele
dinți cu care trag de o mână de femeie

ajung la douăzeci și unu de sezoane florile mele plâng a rouă veche
a curcubeu cu ochi înjectați de săruturi
petalele—cameleoni după cum bate vântul și
mama natură a zis că de azi mă adoarme pe veci în poala sa