Se-ntinde lenevind alene
Și cască noaptea, odihnită.
Din neguri reci, vise viclene
O-nfățișează iar, trudită.

Alungă răul, voalu-și lasă
Spre orizont. Of! Dintr-o dată,
O rază veselă, în casă
Pătrunde,-n roșu îmbrăcată.

Ar vrea un nor să-nnegureze
Fereastra albă, s-o astupe.
Dar zorii prind să lumineze
Și vraja blândă o-ntrerupe.