agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-13 | |
La ultima glaciațiune vom sta împachetați în senzațiile reclamelor pentru bere,
prin țurțurii de pe obraji vor crește zâmbete slinoase, ne vom uita cu jind în prăpăstiile zgârie-norilor, ascunși precum Fiul Principalului - creiere electronice lăsate să dirijeze lumea, căreia revoltele nu-i vor mai da indigestii socio-politice. La ultima bere-nghețată inima ni se va micșora și-apoi va exploda de plăcere. Tunetul departe-i va împrăștia sângele, pereții, apartamentul cu patru camere. Eu și tu ne vom contopi în cristale lichide, vom sări într-o atmosferă de șase ori mai neapăsătoare, pe salteaua Lunii. Þi-am dat inima-n dar ca s-o spargi. Are miez roz, nu? La ultima degustare – trași de mânecă aproape de Piața Amza – ni se vor arăta tipa și tipul de ieri: - Nu aveți puțin timp la dispoziție să degustați ceva din ce e aici pregătit? – întreabă tipa aceea cu forme cam planturoase, într-un mod foarte civilizat, trebuie să recunoaștem. - Nu, mă grăbesc, sunt așteptat – îi răspund eu. Avea și un chestionar, însă nu mă grăbeam, de fapt trebuia să te aștept iubito, să ieși de la serviciu, mai având două ore libere până atunci. Ce să pierd vremea pe stradă. Mie îmi place să provoc momentul următor, nicidecum să fiu introdus în clipe neprevăzute. Când colo, mai aud, în spate, ispititor, pe tipul ușier ori curtean gastronomic: - Ați fi mâncat, domnule, fiți bun, pe gratis! - Și de ce, mă rog, să mă alegeți pe mine?! Arăt prea slab, ha!... Se vede că vreți să mă și filmați când voi fi mâncat de voi, pentru reclame de produse eco retrocanibale. La ultima casă Vin din Drăgășani, dinspre pasajul Ion Câmpineanu și hotelul Intercontinental, meditez la faptul că și ăsta va da faliment. Nu știam că un bloc interbelic, mirosind deja a ruine de cetate, are la parter o casă boierească, aproape o culă oltenească. Intru pe poarta unde scrie, pe stânga, cu vișiniu pământiu – “Vinuri de Drăgășani” – o fi elixirul vieții în doze și sortimente nemaiîntâlnite, prețuri de prețuri, îmbutelieri gratuite. Mă duc la tejghea. Un mascul morsă se ridică printre sticlele expuse. Ce-o fi vrând masculul ăsta barman ori podgorean, de-mi zâmbește mieros cu toți cei doi dințișori care-i ies foarte ștrengărește de sub buzoiul (Buzăul) de sus? Vrea să-mi spună ceva, dar nu iese altceva decât un slab mormăit. Botul îi e ca o spărtură în zidul cramei din burta sa, de unde vin lilieci și șopârle negre, în damf. Îi rup dinții. Dau câte două împunsături în butoaie. Mă răstesc la el: - Nerușinatule, mai spală-te la strungăreața ta cavernoasă! Cum vrei să obținem vreun profit de la animalele care ne vor trece pragul, dacă vinul ăsta e congelat? Când pui labele înotătoare prin el, pe furiș, nu te gândești puțin că va îngheța, de îndată ce-mi raportezi că s-a vândut mai puțin din el?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate