Insula să mă lase gușterilor, când plouă,
Câinelui din bezna grădinei lui Assan,
Botului întins, în țară nouă,
De malul blând și dulce dunărean.
Smochinului cu rodul de soare copt și cald,
Valurilor, în cute și în fald,
Culcate noaptea 'n vaduri sub lună,
Cum se cuvine, albastră și lină și bună.
Vaporulu ivit, fir alb pe țărm sârbesc,
Cum pașii lui Iisus, tot aici se ivesc,
Sub capacul boltei arse
Sprijinite de pilaștrii.
Să mă lase zărei largi, întoarse,
Orientului trântit printre aștrii,
Arome, filtre, văluri, narghilele și cânt.
Strecoare-i jalei mele, în jar de rugini roase,
Viul argint al șopârlei mici pe pământ.

...Să o ridice în halucinarea regală a broaștei țestoase.