Cuvinte cu înțelesuri zdrențuite
și miezul putred de patimi,
trec prin culorile anotimpurilor.
În inimi avem îngeri de ocazie
cu aripile întinse prin sânge
coboară și urcă seva în trup
cu păcatul abandonatelor iubiri.

Cerul pe bolta minții
ascunde sub tălpi gândurile.
Prin tunelul imaginar all fiecărui vis
se urca etaj cu eraj sufletul
aproape de vârf locuiesc idolii,
niciodată nu voi pregeta să am
puterea de a merge mai sus.

Nimeni nu mă oprește să străbat
necunoscutul întins al universului,
spiritul își deschide albumul
sa-mi prind în ace fluturii.

Abia cunosc dimensiunile, micul infinit
și coloană de romburi țâșnește în aer,
cu radăcinile sub oasele pamântului
dorm strămoșii-n istorie.