agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-28 | |
Cîtă cenușă,
Cît sînge, Cîte lacrimi, Cîte visuri, Cîte cuvinte... Cîte, cîte, cîte?!!! De cît mai e nevoie Să-mi pot lua aripile, Lăsate-n gaj Pămîntului? Am vrut să-i împrumut fericirea, Dar mi-e imposibilă-- Uitasem de condiția măștii. Vi le-am lăsat ca ceva Incontestabil de scump mie, Pentru a vă convinge de Sinceritatea zîmbetului, Purtat de pieptul care abea reușea Să schimbe cursele de aier, privind Nerăbdător, naiv...încă nou, În ochii ce-mi promiteau așteptatul, Dulcele schimb. Lăsați-mi-le, Le simt în reflexe suferința. Supuse zilnic la ingurgitarea de lecții Cu reguli și maniere ale ipocriziei. Slăbesc, biciuite-n feluritele pedepse. Nu mai am nici eu putere fără ele Să-mi întorc înapoi,sus, Măcar neființa. Dați-mi aripile. Poate-oi fi doar aier, Dar nu și nefericită.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate