Cu bunul-simț, te naști cu el,
Să-mi spuneți de gândesc greșit.
Că astfel nu îl ai defel,
Dacă nicicum nu-i moștenit.

Când ai bunul-simț cu tine,
Peste tot ești văzut bine.
De nu-l ai, mare păcat,
Nu vei fi apreciat!

El, la rânduri trece-n față,
Da-l mai ceartă câte-o "cață".
Și ce? Nici n-a auzit,
Căci de bun-simț e lipsit.

De mai primești o vorbă rea,
Și bunul-simț este cu tine,
Replică tăios, nu da,
Ca să ignori e cel mai bine!