Paznic cu riduri încrustate în șold,
Atingi albastrul cel preaplin de puritate
Iar vântul sur...
Îți șuieră în părul despletit de veacuri
Si ne așterni covoare noi în fiece-anotimp.


Dacă n-ai avea suflet zămislit din lemn
N-am mai căuta destinul înverzit;
Am dansa cu toții același mugur răstignit,
De noi ființe ondulate, râvnit.