Sidef în bucle, albastrul îl traversează lin...
O dâră de clăbuc de pasăre de-argint îl întretaie.
În verde-negru, cântece de iubire și suspin,
Se întrepătrund, într-un ison complex, de aripi în bătaie.

Coroane negru-verde sunt boxele de înalte,
Totul e ”live”, soliștii au diverse timbruri...
De-asculți, inima-n piept începe să-ți exalte;
E corul unicat de zeci de tonuri și suave stiluri.

Soliștii, cât o floare, sau cât un pumn, mai mare,
Fac salturi nesfârșite, de pe un ram pe altul,
Se cheamă la iubire, prin crengile de-umbrare...
Se împerechează, încercând apoi, tot mai înaltul.

Spectacolul de vis e zilnic, timp să-l ai , să asculți...
E totul gratuit, biletu-i costul dorului, simțire ...
Actorii tot se schimbă, îs mulți, sunt tot mai mulți;
Vor să-ți ofere totul ce-au, și pot, spre nemurire.

Adesea iese în zbor, din umbra în labirinturi,
Vis, frumusețe vie, doar ce-n natură-i stoc;
Cu piciorușe fine, mici, mai mici, părând chibrituri
Și cu căpșorul veșnic în mișcarea de ”non-stop.”

Culori și glasuri se transmit pe zeci de mii de antene
Și fiecare, însoțitor de viață, are un partener...
Se gudură vioi, bătând din aripi, tremurând din pene,
Unindu-se prin cioculețe, pliscuri, într-un ritual-mister.

Și este cald, tot cald, mai cald, torid de soare,
Adie vânt, alene, arar într- o frugală briză...
Privesc întins, albastrul de azot, pierdut în depărtare;
Nu mai gândesc nimic, nimic, sunt scos total din priză.

Am bustul gol în iarba rece, ce îmi dă pielii prurit...
Mi-e lene să mă mișc și să respir... oricum e involuntar;
Sunt parte din natura ce-i tablou cu peisaj teluric...
Mă uit cum o furnică, iată, își transportă un bondar.

Tresar, am ațipit, sunt ud de-o caldă apă
Pe trupul înroșit, pâraie am și lacuri în sclipiri
Prin iarba de ecran, apare în zări fuior de fată
Se pare că-s dator, de mult...de mult... să răsplătesc iubiri.
10.06.2010