agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-07 | | mi-a trecut cheful de scris poeme… mi-a trecut cheful de scris poeme, am plecat, mi-am luat lumea-n cap, nu mă mai interesează mail-urile, vreau să fac un compromis provizoriu cu voi toți: lăsați-mă la țărmul lumii să contemplu melancolia în toate culorile posibile. e frumos să privești panorama acestui secol într-o cafenea sentimentală, fumând pipă și privind meduzele care se zbat în acvariul din perete. ce bine e să trăiești cu mese și scaune care-ți vorbesc, cu orașe și țări pliante care se desfac și se strâng ca o armonică, cu seneca prieten care ne trimite la dracu, să rămâi tu, cu sufletul tău, și să-l mângâi, să-i spui povești cu femeile care-au trecut prin viața ta, cu democrit din abdera care și-a smuls ochii pentru un gram de adevăr, cu drumuri întortochiate de ieri și de azi, cu împărăția iubirii care întotdeauna e nestatornică, cu vise și ecouri din lumea ta, mereu ne dorim o viață nevânturată de casieri pe răbojuri absurde, o viata care să semene cu a lui cicero, sau ca a lui dante cu divine comedii visate de noi, mereu am vrea să plutim în haloul pe care-l face soarele, unde fiecare emotie e un abis, fiecare gând- o pauză, fiecare dans- un pas de rumbă, fiecare lacrimă- un cristal de rubine, fiecare dor- un cântec de flaut. mireasma visului se rostogolește în spațiu, arde simbolurile, plutește și se pierde odată cu noi. să nu ne mai lăsăm narcotizați de lucruri practice, sau de adjective precum facilul, decorativul, plăcerea, căci unde se instalează decadența, inima își pierde ritmul bătăilor, nu mai are predicat, se încurcă în jocuri aride de stos și ne părăsește. mi-a trecut cheful de scris poeme, mai bine să trăim printre fleacuri, nu vedeti că pământul e plin de semnele morții? moartea- acest simțământ iluminat ce se tot amplifica din cuiburile pământene până la stele- veți zice că sunt pesimist, dar orice optimist are și el dreptul odată să pesimistizeze, filozofând într-o mansardă a singurătății. sâmbătă, 7 august 2010
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate