agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-08 | |
Bunico
mi-ai lipsit atât de mult tăcea îmi mângâia creștetul cu mâinile-i mici și aspre ca în copilărie când adormeam amândouă la umbra corcodușului pitic ți-aduci aminte când mama mă certa că alegeam caimacul din lapte iar tu îl luai furioasă și-l azvârleai la mâțe zâmbea trist avea ochii atât de vii și calzi atât de blânzi ca-n serile când ne spunea basme și lemnele se certau între ele în sobă în camera din față, de la drum, exista o măsuță rotundă pentru noi copiii îmi plăcea cum răsturnai mămăliga pe ea și cum o tăiai cu ața precum diminețile nopțile de vară iar resturile din ceaun le dădeai porumbeilor care-ți gângureau pe prispă ,,sunt îngerii cerului, Dumnezeu i-a trimis, mămăiță, să vadă ce facem ...'' amândouă iubim florile de grădină și pe cele de câmp din care-mi împleteai coronițe când te ,,hodineai'' îmi întinde un fir de gura leului apoi dispare învăluită într-un nor alb de ceață stai, nu pleca, te rog! deschid ochii leneș un porumbel mă privește stând pe pervaz zâmbesc ,, sunt îngerii cerului...mămăiță...'' zboară bunico!...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate