Ești
o ființă ne-isprăvită
cu sufletul
în descumpănire
...locuind
numai timpul
nu și visul
unde ai putea
să-i presimți timpului
reversul


poate
din cauza asta
acum ispășirea ta
este căutarea
între
nimic și nimeni

din cauza asta
izbăvirea ta
va fi
ca o întoarcere
acolo unde
începutul și sfîrșitul
(plinul și golul)
își sînt unul altuia
oglindire


sau
toate astea
nu se vor întîmpla
pînă cînd timpul tău
nu va deveni
și interior/și exterior
lui însuși?