Respir cam greu...

Ideile îmi sunt astăzi prea negre
Respir cam greu, deși sunt tânăr...
Nimic nu-mi mai dă undă verde
Tot ce fac e: să mă supăr...

Șansele erau odată lângă mine
Priveam de lângă ele cu un rost...
Puteam să-i spun la lume: lume
Azi, nu mai sunt cum ieri am fost...

Respir cam greu, uscat de viață
Abandonat aici, după betoane...
Se va mai face oare dimineață?
De soarele blajin: mi-e foame!

Prefer să nu mă știe nimeni
Ascuns de toți...
Asta e soarta când de tineri
Nu mai poți...

Respir cam greu, nu îmi mai place
Ca să înghit în sec prea mult...
Care e lucrul care-mi place,
Nu pot măcar nici să-l ascult...

Visez aiurea, încuiat în seva grea
Vâscoasă, sărată și rece...
Să ies? Nu pot... M-aude cineva?
Voi muri aici... Va trece...