agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-09-02 | |
lucrurile mici contează cînd lipsesc lucrurile mari
mi-am repetat asta pînă am început s-o cred cu sfințenie m-am lepădat de dumnezeul cu barbă de care ne povestea bunica și de bănuții pe care îi dădeam în fiecare seară la sfîntul anton după ce sărutam crucea acum tot ceea ce ne desparte ne conservă ca pe niște mumii descoperite în turbărie în drum spre servici ai fost martorul unui jaf doi mascați pe un motoscuter au spart o bijuterie ți-a fost frică de biroul de emigrări și-ai tăcut mîlc aseară tanti lilica mi-a spus plîngînd că i-au spart magazinul au furat carnea băutura țigările au luat pînă și hardul de la sistemul de supraveghere după cum vezi universul ăsta e alcătuit din universuri aproape identice diferit e doar numele și metoda de îmbălsămare te întorci seara acasă cu o caserolă de sausages mă întorc seara acasă după ce am dus la groapă eroul satului unui puști mort într-un autobuz capcană din israel dacă pui dramele cap la cap faci un marfar cu destinația san antonio acolo cineva se ocupă cu experimente pe șoareci poate va inventa un vaccin pentru cei care suferă de boala gurii umplută cu țărînă aici nu s-a schimbat mai nimic grădinile suspendate s-au desființat în locul lor au apărut parcări scoase la licitație engleza mea cam tot de baltă a rămas dacă m-aș fi născut în londra m-aș fi numit dick și aș fi făcut jogging în fiecare dimineață aș fi devenit pasagerul cu numărul un milion trei sute zece seara aș fi discutat cu amicii despre inception filmul care se anunță the new shit of the year pînă la urmă nu mai contează unde te pierzi toate zilele trec la fel ca un gardian fără chip care-ți împinge castronul cu linte printre zăbrele și singura fericire permisă e golirea hîrdăului într-o seară de sîmbătă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate