agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 894 .



Mai-marii Îngeri
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Crezantema ]

2010-09-02  |     | 



Stau și privesc stelele-albastre,
în cumpăna nopții !...
Văd puzderie de astre
și le admir
cum pot sta agățate
așa cum au fost create
de Mâna Divinității ?!...

De dincolo de Poarta Veșniciei,
se aud cum străbat
prin a cerului tărie,
graiuri dulci de îngeri albi
revărsând valuri de miresme de nard.

Mai-marii Îngeri,
Întâi Stătătorii,
Mihail și Gavriil,
ca o dâră albă de lumină,
cu chipuri de vis,
coboară în zbor
din frumosul Paradis.

Arhangelul Mihail,
apărător al păcii,
al virtuților iubirii,
încununat cu aură,
în coiful mântuirii,
având în mâna dreaptă, paloș,
Crucea lui Hristos,
‘sceptru nemuririi’.

Arhangelul Gavriil,
în mână cu o floare de alb crin,
aducător de vești bune,
vestitor de tainică minune.

Ca o flacără vie,
din al cerului aur,
de la Marele Dumnezeu,
ei, au revărsat peste noi
« Poporul Ales »
taine necuprinse,
‘un cel mai valoros tezaur’.

Acum din nou,
la noi coboară
și ne întreabă :
‘’ Ați ieșit ?!...
cum v-am sfătuit
din dictatura firii pamânteană ?!?... ‘’

Rogu-Te, Doamne,
mă doare că-ți răspund !
Norodul e nedumerit
aici pe pământ.
Mulți s-au așezat la sfat :
și au zis « Nu !...
Nu sunt ei, Aarhanghelii,
Marii noștrii Voevozi
cei adevărați,
ci cu totul alți îngeri,
cei de la Dumnezeu lepădați ».

Îngerii supărați,
s-au reîntors spre Izvorul Viieții,
lăsând, de astă dat,
în inima mea conturat
dâra neagră a tristeții...

Un strigăt puternic
ca un trăznet,
spre Cel Preaînalt, a răsunat :
"Dumnezeul meu!...
Dumnezeul meu!...
Voia Ta să fie.
Nu pot, singură, eu
a opri acest rău !’...
Cu inima curată,
mă închin pururea,
lăudându-Te : "Slavă Þie".

(Opriți ‘răul’… în curând îl vom vedea pe Dumnezeu!)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!