agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4036 .



Cununa soarelui (fragmente)
poezie [ ]
din Cununa soarelui (1942)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dimitrie_Ciurezu ]

2010-09-02  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



VI

S-a deschis în cer o poartă peste lume
Și-un cocor de foc și aur a zburat;
Avea aripi mari de flăcări cât pădurea
Și-un cioc negru, cât o turlă pe-nserat.

Și-a-nceut atunci cu ciocul să sfâșie
Toată zarea năclăită și greoaie
Că-au țâșnit puhoaie limpezi de lumină
Și tot cerul s-a făcut o vâlvătaie.

S-a lăsat apoi pe-o dungă-n roate mari,
Tot mai lin și tot mai larg, către pământ;
Gâlgâia de aur câmpul și pădurea,
Și fugeau vâlvoi, pe drumuri, clăi de vânt.

Apoi iar s-a-ntins cu ciocul către cer
Și-a zvâcnit ca o săgeată drept în sus;
Când a fost să piară iarăși prin spărtură,
A căzut trăsnit de-un fulger, în apus...

XXII

Și-a-nceput să cânte iarba și pământul;
Crengile din luncă, grele, se-ndoiau;
Turturelele prin cuiburi gemânate
Gușe albe de mărgele-și alintau.

Goangele urzeau pe liniști borangic
Și-ntindeau peste miresme căi de bură;
Doi porumbi căzuți din soare în bunget.
Gurluiau topiți de visuri, gură-n gură.

Și-au venit de prin desișuri la izvoare
Ciute tinere cu trupuri de afine;
Au ieșit din scorburi negre nevăstuici
Și-a venit cu mierea-n gușă roi de-albine.

Toate parcă vreau să vadă și să știe
Ce se-ntâmplă acolo-n poală de pădure,
Unde-a prins să cânte-n ramuri tot pământul
Și să-ntindă peste liniști rugi de mure.

XXIV

Ajungând cu turma-n goană la pârâu,
Smulse straiele de flăcări de pe ea
Și zbucnită ca o știmă de lumină
Se-aruncă în apa-adâncă ce rotea.

A pornit așa înot în susul apei,
Ca o mreană de argint ce se răsfață;
Înota să-și ostenească trupu-ncins
Și s-o bată valul rece drept în față.

Se-ndoia sub unda creață și sticloasă,
Printre sorburi de lumină și răcoare;
Când pierea ca o zvârlugă în adâncuri,
Când țâșnea pe sforul apei drept în soare.

Și-a-notat așa într-una-n apa-adâncă
Până i-a trecut prin coapse frig de sară
Și-a simțit cum de pe maluri, ca o vidră,
Umbra luncii se târăște și coboară.

XXV

Și pornind cu turma-n grabă către sat,
Prin amurgul strâns în ochiuri și hârtoape,
Mai simțea în trupu-i proaspăt cum se zbat
Vâltori mari și repezișuri reci de ape.

Mirosea a iarbă udă și-a pământ,
Curpeni tineri, rupți de pietre și șuvoaie;
Mai simțea cum chinga apei o cuprinde
Și grumazul lin pe armuri și-l îndoaie.

Între umeri simțea valul cum se sparge,
Jocul lui cum se desface pe șerteață,
Cum o gâdilă pe coaste și pe șolduri,
Și cum șerpuie pe pulpe-n glumă creață.

Parcă-ar fi zdrobit cu trupul foi de brustur
Și vârfări de ismă verde și lăstar
Că simțea în mersu-i sprinten cum se-nalță
Când miros de undă dulce, când amar.

XXVII

Și-a găsit-o dimineața-n câmp la măguri,
Numai pulbere de stele, numai rouă;
Avea ochii grei de gânduri și-ntuneric,
Și pe pleoape boabe mari de lună nouă...

A suit din vaduri limpezi răsăritul,
Mai aprins ca niciodată peste zări;
Spulbera năslap lumina peste dealuri
Și gonea potop de fluturi pe cărări.

Ciocârliile trezite se-nălțau
Legând cerul cu pământu-n lugeri vii,
Iar pădurile de neguri scuturate
Întindeau polăți de zale peste Jii.

Și-a simțit Măria-n suflet izvor nou,
Ca o vână gâlgâindă de sub munte;
A simțit că-i râde viața până-n creștet,
Și prin glezne presuri albe-ncep să cânte.

LVI

Singură pădurea-n dealuri stă de pază,
Cu podoaba de lumină la picioare;
Când se zbate vântu-n ramuri, parcă simte
Rădăcini de ploaie caldă și de soare.

În obraji o bate spicul și-o pătrunde,
Și vâltori de frunze moarte o colindă;
Dar ce-i pasă, când puterea ei de viață,
Ca și flacăra din cremeni, stă-ntr-o ghindă!

Ce-i o vară de avere pentru ea?
Sau podoaba de lumină și iubire?
Toate sunt un joc de volburi și năluci
Din a vieții nencetată prăvălire.

Tot ce piere este-n viața care vine...
Tot ce râde este-n moartea care crește...
Și cum stă pădurea-n vânturi și visează,
Prinde-un fulg de nea-ntre gene... și zâmbește...

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!